literatura, temple în flăcări, gheorghe apetroae sibiu

III .  . GHEORGHE  APETROAE  SIBIU  - TEMPLE ÎN FLĂCĂRI    

TEMPLE ÎN FLĂCĂRI    

De-o ultimă  privire, pleopele-ţi deschizi,

bătându-le în cuie de-a infinitului travee,

s-adulmeci din trecut mirosul de miracol

şi-a deveni mai diabolic vrerii  Ariadnei…

Eşti restul măcinat  de cer, cu  propriile vreri

întoarcerea-n altarul  rozei  îl refuzi romantic…

Infernul ţi-i destin - jar din simţiri şi-atingi

ispita , o  tânjire a smoalei  ce ades o colcăi

în sexul cu bacchanta senzuală, ce nu-l pierzi

când scena  orgiastică cu  Lyaeus , o revezi…

Te crezi  norul  de foc, în cele nevăzute,

un obsedat de-orgii  şi-n  al Semelei pază…

Ţi-aprinzi  mimări  din Tatăl, vrerea în infern,

de ocloşita-ţi naştere în coapsa-i  lui albastră  

şi-n al reginei joc cu  Dionys,  pruncul ei,

refugiul tău în ploile de flori, uitărilor căzute…

Te vrei şi crezi  în gelozii olimpian divin ,

străin născut şi mort , de două ori, la Delfi,

de nimfele- hyadele, spre-a nemuri, crescut

un orgiast în dans şi-n cânt, cu acest crez te ţii

confuz, mântuitor defel şi-un genuin  chefliu …

Din ultima-nchisoare - ntors cu chipul lui de zeu,

bacchantele-i seduci cu irişii tăi mari şi  verzi 

la rând, le scoţi din foc şi le  iubeşti pe rând…

Ca ne-credinţa ta, prin crist s-o  mântuiască,

le  cerţi plăcerea -n  semne  şi  le exorcizezi…

de  o –ncredere – n infern, pluteşti albastru

în tine, să-nţelegi  că-ntoarcerea-i  reală…

în zbor cu aripi reci  selene, te îndrepţi virgin

spre cerul lor  chemat obscen, în revelare …

s-aduci din trancendenţă smirnă  şi  sfânt mir,

asculţi ecoul unei mări pustii, în disperare

şi- ale  lumilor dureri, în  simţ de vindecare…

Întoarcerea din mâine -n azi, i-e scopul  blue,

elogiu  unei  mag, al cerului azur şi tainic….

Din ultima-nchisoare  evadat,  înger bolnav

în iris-ul unui cu-vânt, tot cerul să-l aduni

cu stele-i libere pe zare, stingerea , valsând

în margine de sat, pe Bacchus să-l adapi

cu apele  izvoarelor din  astre, îndulcite-n vii,

înfrupţi cu înflorirea-ţi  raza ce-o desprinzi

din miresmatice - smaralde  albe pajişti….

Pe paznicii  lui siderali , în moarte îi alungi

-luceferii  împăunaţi de flăcări şi te bucuri,

când ploile îi sângerează  blue în viituri

mari trocuri de ne-linişti, speranţe în Icarus,

jelind în reci luciri, portretu-ţi  răzbunat

în peşteră ascuns… modelul lor de moarte….