Literatura, După război,la Suseni, Gheorghe Apetroae Sibiu

DOR  DE  VEŞNICII
 DUPĂ RĂZBOI , LA SUSENI  …
Pe ferestrele caselor ajunse în tranşeu-
un dedalic labirint, alergai copil
şi adunai cu cei, decât tine, mai mari,
zăpezi tremurânde-n înfloriri de crini...
de sub ele, grenade şi câte un proiectil
pe care  netemuţii , în jar, îl aruncau 
ca pe un bivol ucigaş cu cap de balaur!...
armăsarii de foc îşi mânau în irugă
umbrele ieşind sticloase cum zorii
şi cu trupuri fragede însângerau zarea -
curgeau în râuri roşii visele  rebele !…

 Spre  îmblânzire, cântau proiectilele

imnele morţii! focul copiilor sub stei
pulsa bizar cascadele-n explozii !…
unii, sfârtecaţi de roiul schijelor negre
zburau în spulberări cu ultime cuvinte
şi îşi priveau cu groază, în plutire firea!..
li se urca, mai întâi, la rai, vaietul,
într-o ciupercă viscerele, apoi mâinile,
picioarele şi, întorşi în destine de humă,
îi vindecau îngerii, întinându-le vecia!...

 De durerea pierderii feciorilor, mamele

cădeau la rugăciuni, alături de stele,
mureau ei, mureau ele - rădăcini în sicriu,
nefericirea le trecea pe covorul azur
când pe ferestrele de cer le privea
cu lacrimi sub pleoape, aspră, tăcerea!...
Clopote în  clopotniţe vechi părăsite
cu glasul stins al astrelor încă vestesc
de război şi de veşnicia frescelor nude
la Suseni, în sfinte amintiri sălăşluiesc!..

Boroaia - Suceava, 1984

 

 

Literatura, Avant la lettre, Gheorghe Apetroae Sibiu

Avant la lettre

Mai întâi să-ţi curăţi izvorul tău

de mocirla groasă în grele păcate-
bolborositoarele idei ajunse
gânduri urâte în rele împliniri...
să flueri tare pe grind, siluind
vântul tăios în foşnetul de frunze
căzute olive - mistere-nfloriri
pe calde ramuri de trecuţi mălini!....

Apoi să coboari lumina din culmi

şi  mari,  plăcerile-ţi de pe  Nadir,
întăvălugind soarele orb în fluturi
peste sălaşul fecioarelor din vale...
liniştea fluidă să nu le - o tulburi,
sentimente platonice, aruncă-le
de pe cântarul nedrept al anilor! ...

Astâmpără trecerea şi ucide-le

stibinice văluri, ascunse, cărările!...
cu- vântul  pocneşte-li-l în nefrică
cu prăjini din gardul dintre moşiile
pustii, rupt ,culcat în pământ străin,
de mistreţul selenic ,fioros, flămând
ce-şi sprijină colţii, înfipţi în hăţiş,
de bolta tăcută în multele-i patimi! ...

 Urcă mereu zorile pe un ucigător apus

peste pajiştile zării  tremole şi  sfinte,
îngălbenite de toamnă şi-mpustiite...
mioarele tale grase, acum le coboară
la vechile ţarcuri, în slujbe de iarnă,
la datini şi lasă, tot mai zveltele capre
să-ţi însângereaze -n minte ţancurile!...

 Şi să-ţi pese, da, când diavolii negri,

din cuvânt, decăzuţi, le sapă mormânt
şi-i sugrumă lesne, cu ghearele lungi
pe îngerii stâncilor anatase albastre! ...
...cei cu aripi frânte în tremur  prin frig,
ce au frică de noapte şi nu-ţi spun nimic, 
toţi cei pentru care ai plâns şi ai scris!...

 G.A.S.

Literatura, La schimb, Gheorghe Apetroae Sibiu

<< LA SCHIMB>>  GHEORGHE APETROAE SIBIU
Din volumul « FULGERÂND TĂCEREA »

E o zbatere a cerului!...roi de lumini din lung descântec,
iar tu, în lungă toamnă, ca mucenicii, pe vetre de mulţime
le spânzuri lor trăirile, iertările-n copacul pomenirii !…
Eşti gândului ceresc sămânţa, de când răsări din al lor rug
în pale de lumină din fraze-n anatas , din fluviile de surâs
sorbi spaima lor - dulceaţa ruginie din potirul frunzei !…
Şiroi de lacrimi le înlănţui elitre de astâmpăr în închipuire…

Ele-ţi dau nelinişti, cu-vântul colţuros pe umerii de Sfinx,
tu le oferi în schimb smaraldul mării, cerul adamit!…
Apari stibinic Totului, un fulger pe crestele-n crisoberil,
s-ajungi la ele, fără a le şti, te-ndrepţi o rază –n eritrin
de milă şi ispite, urci stânca sură în plutire şi-n cădere
cu luvii din plămada ta în cerul lor creşti rodosite stele,
înflacărând xilinic umbrele din jur seduse de sublim :
răsfăţul lor- corole ce ascund viclean plăcerile-ţi din chin!…

Jurându-ţi, ştii că mint cum nimfele-ntr-un cor de harfe!…
Şi-atunci le ţii de suflet, clipele ciobite, sărutarile din urmă,
le colorezi trezia sângerândă-n zâmbet, durerile pe brumă…
Li-i chipul scris în jasp şi-n travertin şi lutul li-i încins
de razele-n apus, purtând credinţei pure aură-n destin…
dorinţa lor o porţi şi, pogorând în ele-nmiresmezi de dor
noi înfloririle în duh…mireasma lor le-o  porţi în somn,
smerenii în lazure roze şi-ţi scuturi grav anterele în vise,
cu vrerile ascunse–n cântec guşti harul din altă tărie,
sporind lumina în treziri, apusul, fulgerând pe câmpuri!...

Ele îţi dau în negru lumunări, tăceri, ingeri de lut şi cerul gri,
tu îi mângăi frunzei, aura şi sorbi zăpezii roua de pe crini…
şi prinzi curaj când lângă tine sporesc vocile dulci
din hiacintul har, narcisele-n nădejdile de nou balsam…
învrednicindu-te pe drumul razei calde, parasite, te pierzi
descolăcind lumina din cărări…pe gura cerului te verşi,
primind îmbrăţişările de ramuri şi atunci, grăindu-le ales
se caţără de tine spinii, amorul mincinos – recele rest …
Dar tu, în toată grija lor le nărui , prin tăcere, chinul !…

Ele-ţi dau norii, ceaţa de pe ceas şi veninul uitării,
tu le oferi ne-uitării ochilor- iubirea de libertate a mării! …
În patul lor pustiu, imaculat, se lăfăie în umbre praful,
cum liniştea în sălciile cu pletele în tânguire, plânsul
cu hohot - seva lor de creştere a cerului în trupul firii,
le lăcrimează frica de-a iubi luminile de-abis din a ta vină
când cresc din îngeri, heruvimi, din dimineaţă, strălucire!…
Li se înclină –n rugă adevărul, glas înălţând şi sfânt grăind
stele-nflorind duh al corolei criste, atins de-mpătimire!…

Ele-ţi dau zvon din ne-linişti, clipe ciobite şi  asfinţitul,
tu le oferi în desmin anotimpul sângelui sub pleoapa răsăritului! …

Din sufletul angelic în adânc, demn de-nălţare, la schimb,
ele-şi izvorăsc cu-vintele sfinţite şi un sirenic glas-divin !..

Literatura, Însemn de graţie, Gheorghe Apetroae Sibiu

ÎNSEMNE  DE  GRAŢIE
Pe braţe astrofilii porţi
speranţele care îţi gem
până când zeii încolţesc
chinuiţi de simţul flăcării
cinabrice glia misterului-
sămânţa stâncilor albe!...
în doliu, negre şi castanii,
roşcate, în larg ţi-s pline
de adâncă neegală memorie
şoaptele, sirene pe valuri
ţi-s cuvintele  de mag
în adevăr.. adevărul
ţi-a  îmbătrânit degrabă
de neînţelegerea iubirii
mării aprinsă de cerul nud...
curtat de stafii, îngerul tău
revoltat a răguşit şi e mut
în gornirile false de slavă.!..
spre  perfecţiune exerseazi
troparele unirii cristice
cu calvarele din curcubeie:
semnul întoarcerii de graţie
la cer a pământului ud! ...

Gheorghe Apetroae  Sibiu

Literatura, Mit de vindecare, Gheorghe Apetroae Sibiu

 

 

GHEORGHE  APETROAE   -  “  CÂNTECUL  LUI  CRISTOFOR” 

Cristoforul  15

 

 

MIT DE VINDECARE

 

De lipsa ta , o stea din nevăzut -

Felippa  cerului  lazur,

El,  prinţul suferea în vis…

azi , din priviri şi din surâs ,

un cer de linişte-i redai…

alintul tău e de-mplinire…

şi al tău  glas, cântecul crist

pe bolta–n ccrisotil, l-ascultă…

 

Că soare, lui ,  lumină firii,

zăpezile-i  topeşti cuvinte…

eşti  stelă  mit în  răsărire 

şi-n dans îl prinzi, ca să-i ucizi

pe rând, hapsinele  ursite…

îl porţi pe  zări  astrofilii,

de îngeri, ninse, care-i cântă

pe strune de  vioară  sfintă,

în noi acorduri de voinţă,

spre mare, iarăşi, îndemnându-l !...

 

Că eşti mireasă zilei, zână

şi cerul tot  e-n  ochii tăi

stropiţi pe irişi cu turcoaz 

ce groase ceţi  desfac  în  fire…

eşti stea cu sorţi de retrezire

şi-n tainicul  apus , zburând

de-o vindecare –n necuprins,

pe prinţ îl porţi în retrezire….