Literatura," Elegie în imagini", Gheorghe Apetroae Sibiu

VIII . ELEGII ÎN IMAGINI
Din El, demiurgul de Ne-început,
o stea de duh în zbor se înflorea,
călătorită cu împătimirea sorţii
în zborul ei astral şi tot mai sus
de Cel de Sus, întru rostirea morţii…
Plutea în spaţii iarăşi stela lesne
sublimă-vrută în ogiva bolţii-mută,
ca să-i slujească îngeresc din nou
aprinsului Cu-vânt de fluorinu-I dor,
cu aripi albe frânte vindecate
de bolta în ispită,de Ne-nceput cerută !…
Cu-al zilei mers, o chinuie Orfeu …
E fermecată steaua, de nou cântec
şi de- alergarea cerbului, astrală,
boemă, mai departe-şi uită-ades
de-un boncănit cervid, în pretutindeni…
Croindu-şi din tăcere gând celest,
dorinţa, lângă demiurg, de- a hoinări
pe-a infinitului travee – a rătăci,
crâmpeie , fulgurând din rest de vers
ea, ciută serii, zveltă-n al ei mers
şi elegantă-n noile aprinderi…
Dar el simţea o retrăire în alt rut
voinţei lui, secundele-i răsăr din mare
aprinse de- alte fulgere stelare,
când ciute-n turme, lui, încă-i aleargă
şi –n chişiţele roze seara-i paznic,
se- oglindă iar carnalic şi sălbatic…
Pe crug, tot liber şi în nesfârşit,
în şea,urcat, de-alt umblet pregătit,
şi-agaţă de cu-vântul ei, morminte
şi-oglinda cerului din lacrimi sfinte…
El, din alt rut stelar, revine ostenit,
abandonând, pe-o stea, smaralda mare…
Pentru cuvântu-i scris - un paradis,
la-al ei rece izvor, din nou apare
ca să--şi adape razele-i din nimb
din nevăzut, în nevăzutul ei, mocnind
un rest vulcan, ce-n cântec s-ar vrea stins
pe alte canioane-n curgeri să revină
iubire de Cu-vânt, a(l) stelelor lumină ..