Literatura, "Elegie în imagini", Gheorghe Apetroae Sibiu

ELEGIE ÎN IMAGINI
Gheorghe Apetroae, Sibiu



Din El, demiurgul de Neînceput,
îşi înflorea o stea de duh în zbor,
călătorind-o cu împătimirea sorţii
în zborul ei astral şi tot mai sus
de Cel de Sus, întru rostirea morţii!
Plutea, astfel, prin spaţii stela lesne
cu vrerile aprinse în ogiva bolţii

ca să-i slujească îngeresc mereu
cuprinsului ceresc de fluorinu-i dor,
cu aripile albe-n frângeri vindecate
... tot zboară-n Ne-nceput şi-n El!
Cu-al zilei mers, o chinuie Orfeu!
E  fermecată  stela de nou cântec
şi de- alergarea cerbului, astrală!...

Ea, zveltă ca o ciuta-şi uită-n mers
de-un boncănit cervid, în pretutindeni!
Croindu-şi din tăcere gând celest,
dorinţa, lângă demiurg, a hoinări
pe-a infinitului travee – n  rătăciri,
îşi fulgurează trecerea -n nelinişti.
cu eleganţă-n noile aprinderi!
Cervidu-i simte noi trăiri în rut-
voinţei lui, secunde îi răsăr din mare
aprins de alte fulgere stelare,
când alte ciute-n turmă îi aleargă
şi- n chişiţele roze seara-l pune paznic,
se- oglindă iar carnalic şi sălbatic!
El, din alt rut stelar, revine ostenit
pe crug, tot liber şi în nesfârşit,
în şea urcat, tot pregătit de umblet
îi smulge nimbul stelei răvăşite-
oglinda cerului în lacrimile sfinte,
abandonând-o în smaralda mare!

Pentru cuvântul  scris - un paradis,
la-al ei rece izvor, din nou a apărut
spre-aşi adapa  din al ei nimb
în nevăzut, mocnind, boemul nevăzut,
un rest vulcan în cântec s-ar vrea stins
pe canioane, în filoane să revină
iubirea în cuvânt, a stelelor lumină…