Avant
la lettre
bolborositoarele idei ajunse
gânduri urâte în rele împliniri...
să flueri tare pe grind, siluind
vântul tăios în foşnetul de frunze
căzute olive - mistere-nfloriri
pe calde ramuri de trecuţi mălini!....
întăvălugind soarele orb în fluturi
peste sălaşul fecioarelor din vale...
liniştea fluidă să nu le - o tulburi,
sentimente platonice, aruncă-le
de pe cântarul nedrept al anilor! ...
cu- vântul pocneşte-li-l în nefrică
cu prăjini din gardul dintre moşiile
pustii, rupt ,culcat în pământ străin,
de mistreţul selenic ,fioros, flămând
ce-şi sprijină colţii, înfipţi în hăţiş,
de bolta tăcută în multele-i patimi! ...
îngălbenite de toamnă şi-mpustiite...
mioarele tale grase, acum le coboară
la vechile ţarcuri, în slujbe de iarnă,
la datini şi lasă, tot mai zveltele capre
să-ţi însângereaze -n minte ţancurile!...
şi-i sugrumă lesne, cu ghearele lungi
pe îngerii stâncilor anatase albastre! ...
...cei cu aripi frânte în tremur prin frig,
ce au frică de noapte şi nu-ţi spun nimic,
toţi cei pentru care ai plâns şi ai scris!...
G.A.S.
Mai întâi să-ţi curăţi izvorul tău
de mocirla groasă în grele păcate-bolborositoarele idei ajunse
gânduri urâte în rele împliniri...
să flueri tare pe grind, siluind
vântul tăios în foşnetul de frunze
căzute olive - mistere-nfloriri
pe calde ramuri de trecuţi mălini!....
Apoi să coboari lumina din culmi
şi mari, plăcerile-ţi de pe
Nadir,întăvălugind soarele orb în fluturi
peste sălaşul fecioarelor din vale...
liniştea fluidă să nu le - o tulburi,
sentimente platonice, aruncă-le
de pe cântarul nedrept al anilor! ...
Astâmpără trecerea şi ucide-le
stibinice văluri, ascunse, cărările!...cu- vântul pocneşte-li-l în nefrică
cu prăjini din gardul dintre moşiile
pustii, rupt ,culcat în pământ străin,
de mistreţul selenic ,fioros, flămând
ce-şi sprijină colţii, înfipţi în hăţiş,
de bolta tăcută în multele-i patimi! ...
Urcă mereu zorile pe un ucigător apus
peste pajiştile zării tremole
şi sfinte,îngălbenite de toamnă şi-mpustiite...
mioarele tale grase, acum le coboară
la vechile ţarcuri, în slujbe de iarnă,
la datini şi lasă, tot mai zveltele capre
să-ţi însângereaze -n minte ţancurile!...
Şi să-ţi pese, da, când diavolii negri,
din cuvânt, decăzuţi, le sapă mormântşi-i sugrumă lesne, cu ghearele lungi
pe îngerii stâncilor anatase albastre! ...
...cei cu aripi frânte în tremur prin frig,
ce au frică de noapte şi nu-ţi spun nimic,
toţi cei pentru care ai plâns şi ai scris!...
G.A.S.
EL, EMINESCU
RăspundețiȘtergerede Gheorghe Apetroae Sibiu
Când pe harfele de unde
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind,
... El, ecouri între clipe,
le ascultă-n infinit!…
Din grădinile de aur ,
îi culege Lunii, crini,
să-i păstreze-n templul firii -
candelabre de rubin:
arc de cer, în El,
lumina celei mai pure lumini !…
Fruntea... boltă peste veacuri,
o înclină visător,
să-şi revadă-n codri lacul,
strălucirea în izvor!…
Pe azure văi de cuget,
cu ochi negri, lini, coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară!...
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornul ei de- argint
îşi desfată nemurirea,
dă luminii dor şi gând! …
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresmele de-amor,
El... luceşte-n rostul lumii,
spre trecut şi viitor!…
G.A.S.
Revista „Foaia Poporului”,ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993
MĂCINÂND TAINELE
RăspundețiȘtergereGheorghe Apetroae, Sibiu
Soarele, trudind la cer, ningea mărunt
cu fulgi de flori și sincere lumini
spre-a risipi secundele în repezii torenţi-
zăpezile din poala lunga-iernii…,
nunteau troienele - zâne pe văi-
pulsând în mit izvoarele din stele…
erai un vis atunci, al binecuvântării :
răsfăț în simț solar cu torțe de-nviere..!
Și nabuia-n fantsme ceru-n el căzut
în lunci fluorine de mălini în plâns
cu ploi căzute reci pe ultimul april…
o zare în prasen și norii grei
în herghelii mușcau din undele lumini…,
atunci melisele-n altarele de flori
se-opreau din zbor la liturghii selene…!
Priveai puhoaiele cum pline de furii,
purtau prinosul sevei primăverii:
molizii doborâţi de vânt în stei,
amirosind a crud, a cetini și rășini,
a sufletului vale-mbălsămând-o...!
Tu îi trăgeai nebun cu cangea din șuvoi
și îi purtai rotunzi pe umerii copili
spre - albastrele lacustre locuri…!
Spre-acolo unde plopi piramidali
își pendulau paterne, limbile de jar
și fluierau în tremolul secundei,
de salbele de- amenţi se ușurau,
pe când Naiadele izvoarelor cântau,
neştiind că-i mort, zeului Pan…!
Acolo, păsările-ntoarse din alt cer
își odihneau pe aripi triste zările…!
Printre cireşii de pe luncă îmbrăcați
în giulgiuri crise lungi și largi…,
în straiul lor, și tu, cu fire de absint
sfidai în alergări chemările materne…,
adulmecai în ziuă urma stelei
ascunsă –n zorii reci și hyacinți
retrași din firea lor cu apele-n furtuni,
sub mal și-ncuibăriți cu şerpii…!
Iar munții ancherii pe boltă leagănați
de îngerii lazuri ai fulgerelor sfinte
sub muchea Pleșului căzuți,
scăpau l-amiezi de sub blestemul ceței,
și plumbul umbrei ți-l da vieții…!
…mai lesne - acum s- oprești din plâns
timpul urât, taina să-i măcini
cu crezul cristic în mormânt…!
PE STÂNCI, LA PALOS
RăspundețiȘtergereChristopher-s Song on the cliffs at Palos -
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Pe când crisele-i coapse le dezgolea
abisinic şi ai ei nuri îi frământa
dezlănţuit cu întregul ocean,
cu glasul aprins, El, Cristofor
îi şoptirile inimii, o privea princiar:
- Felippa mea frumoasă, dorită,
plină de farmec şi sfioasă-n cuvânt,
tu m-ai renăscut şi vindecat în Levant
cu surîsul pur și cu al tău sărut...!
Chinul meu, în rostul tău s-a stins,
și m-ai reîmplinit...,
nuntind cu tine în marele palat,
la Palos,
Veneră, pe stânci ţi-am jurat
credinţa neţărmurită,
cum marmurei albe, valul din larg...
Ea îl privea zeu al luminii şi mării,
cunună de irişi albaştri
îi puse pe frunte,
și clipele-i erau acum împărţite
în numai plăceri şi-n fiori,
uitând de lungi nopţi de nelinişti,
de zilele grele de mari aşteptări...
Erau acum împreună, acoperiţi de lauri şi roze
şi legănaţi de un madeiric ocean,
la Palos, în castelul pe stânci,
în destrămarea freneticelor valuri
amorul lor primea peceţi stelare,
cum Luna pe larg, rangul regal...
Fericirea ei era iarăşi a lui,
era a lor..., ... ca-ntr-un vis ireal...!