Literatura, După război,la Suseni, Gheorghe Apetroae Sibiu

DOR  DE  VEŞNICII
 DUPĂ RĂZBOI , LA SUSENI  …
Pe ferestrele caselor ajunse în tranşeu-
un dedalic labirint, alergai copil
şi adunai cu cei, decât tine, mai mari,
zăpezi tremurânde-n înfloriri de crini...
de sub ele, grenade şi câte un proiectil
pe care  netemuţii , în jar, îl aruncau 
ca pe un bivol ucigaş cu cap de balaur!...
armăsarii de foc îşi mânau în irugă
umbrele ieşind sticloase cum zorii
şi cu trupuri fragede însângerau zarea -
curgeau în râuri roşii visele  rebele !…

 Spre  îmblânzire, cântau proiectilele

imnele morţii! focul copiilor sub stei
pulsa bizar cascadele-n explozii !…
unii, sfârtecaţi de roiul schijelor negre
zburau în spulberări cu ultime cuvinte
şi îşi priveau cu groază, în plutire firea!..
li se urca, mai întâi, la rai, vaietul,
într-o ciupercă viscerele, apoi mâinile,
picioarele şi, întorşi în destine de humă,
îi vindecau îngerii, întinându-le vecia!...

 De durerea pierderii feciorilor, mamele

cădeau la rugăciuni, alături de stele,
mureau ei, mureau ele - rădăcini în sicriu,
nefericirea le trecea pe covorul azur
când pe ferestrele de cer le privea
cu lacrimi sub pleoape, aspră, tăcerea!...
Clopote în  clopotniţe vechi părăsite
cu glasul stins al astrelor încă vestesc
de război şi de veşnicia frescelor nude
la Suseni, în sfinte amintiri sălăşluiesc!..

Boroaia - Suceava, 1984